Sign In
Dimensiunea Textului
Domenii terapeutice
Contact
Santen Pharmaceutical este încântată să răspundă întrebărilor dumneavoastră şi să vă cunoască opiniile.

Glaucom

Glaucomul derivă din cuvântul grecesc glaukós , care înseamnă „clar”.

 

Glaucomul este o afecţiune complexă, înşelătoare  , care se instalează  în general lent, de-a lungul mai multor ani, fără a manifesta nici un simptom. La început s-ar putea nici să nu remarcaţi că ceva nu e în regulă, deoarece afecţiunea debutează de obicei sub forma unor puncte oarbe nedetectabile la periferia câmpului vizual - tipic pentru forma cea mai frecventă, glaucomul cu unghi deschis. Când  remarcaţi  pierderea treptată a vederii, glaucomul a avansat deja destul de mult. În cazul în care se întâmplă acest lucru, consultaţi un oftalmolog cât mai curând posibil, deoarece această afecţiune poate duce la orbire.

 

Deşi glaucomul afectează de obicei ambii ochi, este posibil ca ei să nu fie afectaţi în mod egal. Ochiul mai puţin afectat poate compensa un timp, în cazul în care celălalt ochi începe să piardă din câmpul vizual.

Ce este...

Glaucomul este cea mai frecventă cauză de pierdere ireversibilă a vederii, la nivel mondial. Acesta afectează nervul optic care transmite informaţii vizuale de la  ochi la creier (porţiunea din spate a interiorului globului ocular). Leziunile se produc adeseori atunci când presiunea intraoculară (PIO) - principalul factor de risc pentru glaucom - este prea ridicată. Acest lucru se întâmplă la blocarea drenării umorii apoase, o secreţie apoasă care umple spaţiul dintre cornee şi cristalin, unul din rolurile sale fiind menţinerea presiunii intraoculare la un nivel normal. Există cel puţin 50 de tipuri diferite de glaucom.

Factori de risc

Factorii de risc pentru glaucom includ:

  • Hipertensiunea oculară: presiunea din interiorul ochiului dumneavoastră creşte, deoarece drenarea umorii apoase (cea care menţine normală presiunea intraoculară) este împiedicată dintr-un motiv oarecare.

Presiunea intraoculară (PIO) poate varia de la oră la oră, de la o zi la alta sau de la o săptămână la alta şi depinde de mai mulţi factori. O presiune normală statistic variază între 10 şi 21 mmHg (milimetri coloană de mercur, o scară de înregistrare a presiunii intraoculare). O presiune intraoculară uşor ridicată (22-30 mmHg) nu cauzează neapărat defecte ale câmpului vizual. Dar dacă PIO depăşeşte 30 mmHg  riscul de glaucom este de 40 de ori mai mare. În general: cu cât este mai mare presiunea, cu atât este mai mare riscul pentru nervul optic. Cu toate acestea, presiunea intraoculară a unor pacienţi cu glaucom este sub 21 mmHg. Cu alte cuvinte, toleranţa ţesutului nervos la presiune depinde şi de individ.

  • Vârsta: fiecare deceniu de viaţă dublează riscul de glaucom (glaucomul este întâlnit cel mai frecvent la persoanele în vârstă de peste 60 ani şi apare arareori la persoanele mai tinere de 40 ani)

  • Antecedente în familie: dacă aţi avut în familie cazuri de glaucom, riscul ca dumneavoastră să dezvoltaţi glaucom este de 3 până la 9 ori mai mare.

  • Aşa-numitul sindrom exfoliativ, întâlnit frecvent în ţările nordice (depozite gri la suprafaţa cristalinului, detectabile de oftalmolog la microscop)

  • Miopia: dacă aveţi miopie care depăşeşte -3 dioptrii, riscul de glaucom se dublează sau chiar triplează.

  • Rasa: Dacă sunteţi de origine africană sau afro-caraibiană, riscul de a dezvolta glaucom este de 5 până la 6 ori mai mare decât la rasa albă.

  • Alte boli: diabetul, ateroscleroza  şi hipertensiunea arterială  pot afecta circulaţia sanguină la nivel ocular şi creşte riscul de glaucom.

Diagnostic

Vizitaţi oftalmologul:

  • cel târziu la împlinirea vârstei de 40 de ani

  • când aveţi între 40 şi 60 de ani, la fiecare 5 ani

  • când aveţi peste 60 de ani, o dată la 2- 3 ani

Pentru a depista glaucomul, medicul dumneavoastră vă va examina ochii cu un microscop special, aşa-numita lampă cu fantă, oferind o vedere mărită, tridimensională a structurilor din interiorul ochiului. La utilizarea în combinaţie cu lentile speciale, poate fi vizualizat în special fundul ochiului, unde se află capătul nervului optic (la o persoană cu glaucom există anumite modificări care pot fi vizualizate în acea parte).

 

Medicul dumneavoastră oftalmolog va măsura, de asemenea, presiunea intraoculară, precum şi grosimea corneei, deoarece acest lucru poate afecta valorile presiunii  intraoculare. El va măsura, de asemenea, unghiul dintre iris şi cornee, prin gonioscopie. În plus, poate fi examinat şi câmpul dumneavoastră vizual, cu ajutorul unui test numit perimetrie.

 

Dacă diagnosticul este de glaucom, de obicei este iniţiat un tratament pentru reducerea presiunii.

 

Dacă presiunea este ridicată, dar nu există semne de glaucom, există fie posibilitatea de a ţine situaţia sub observaţie fără iniţierea tratamentului, fie începerea tratamentului profilactic. În orice caz, decizia trebuie să fie luată întotdeauna în mod individual de către medicul oftalmolog.

Tratament

Tratamentul pentru glaucom se bazează pe reducerea presiunii intraoculare. Obiectivul este încetinirea evoluţiei bolii dumneavoastră. Din păcate, vederea deja pierdută nu mai poate fi recuperată. Opţiunile de tratament sunt de obicei următoarele (în ordinea priorităţii):

  1. Medicamente (picături oftalmice)

  2. Laser

  3. Chirurgie

Tratamentul medicamentos al glaucomului durează în mod normal tot restul vieţii dumneavoastră. Pentru tratamentul pe termen lung, ar trebui să luaţi în considerare utilizarea de picături oftalmice fără conservanţi, pentru a asigura toleranţa optimă a medicamentului. Medicamentele acţionează fie prin reducerea volumului de umoare apoasă (de exemplu beta-blocante), fie prin creşterea drenării umorii apoase(de exemplu analog de prostaglandină picături). Este esenţial să utilizaţi medicamentul conform recomandării medicului dumneavoastră, deoarece el ajută numai dacă este folosit în mod corespunzător.

 

Ca o alternativă, tratamentul cu laser (trabeculoplastia laser) al unghiului camerei vizează îmbunătăţirea drenării umorii apoase, în scopul de a reduce presiunea - cel puţin pentru câţiva ani. Dacă glaucomul evoluează în ciuda tratamentului medicamentos sau cu laser, poate fi utilizat tratamentul chirurgical.

 

Intervenţia chirurgicală cea mai frecventă pentru tratamentul glaucomului este trabeculectomia. Aceasta este o procedură pentru reducerea presiunii intraoculare prin înlăturarea unei părţi a reţelei trabeculare a ochiului şi a structurilor adiacente. Aceasta permite drenarea umorii apoase din interiorul ochiului sub conjunctivă, unde este absorbită.